Într-un freamăt mult prea dulce
Limba sufer-o decepţie
Şi se-mbină trei senzaţii…
Astfel se destăinuie gheţarii.
Într-o stare primitivă
Se revine în primordiu
Şi-o plăcere prea pătrată
Penetrează gâtul negru.
În plămânii gudronoşi
Fericirea e acasă
Şi în claustrofobie
Ea pătrunde-n tot sistemul.
Amorţit de-această boală
Obiectul e trimis în orizont
Şi privind spre lumea crudă
Plămanii se întorc pe dos.
Stomăcelul găurit
Udă plantele-nsetate
Oferind ploaie acidă,
Menţinand finita boală
Şi hrănind prea buna viaţă
Din vezica-ndurerată,
Gata, gata sa pocnească,
Se-mpraştie puroiul ureic…
Asta-i fericirea tridimensională.