– Căpitane! Căpitane!
Pierdem iar controlul navei!
Căpitane! Ce ne facem?
Am trecut nivelul trei,
se rupe nava în viteză,
gravitația ne trage
spre planeta ast’ ciudată,
spre necunoscut…
– Păstrează-ți calmul!
Gata! Taci!
Noi suntem pionierii!
Noi suntem primii!
Primii ce-au atins nivelul trei
al vitezei luminii oarbe.
Suntem primii! Reușim!
În istorie intrăm,
Suntem primii! Reușim!
– Ne apropiem de atmosfera.
Nava nu v-a rezista!
– Ridicați scutul de plasma!
Ridicați scutul de magma!
Ridicați sfera de vid!
Opriți motoarele!
– Receptat! Am receptat!
Totul este pregătit.
Receptat! Am receptat!
Nava lor s-a prăbușit.
– Căpitane! Suntem vii!
Căpitane-am reușit!
– Haideți să examinăm,
mostre de pământ să luăm.
Căutați izvor de apă,
căutați rocă-nghețată!
Zeci de probe-au colectat,
rezultatul:
– E planeta noastră, Căpitane!
– Imposibil! Cum așa?
Imposibil!
Dar e-așa…
– Căpitane! Căpitane!
Viteza spațiul a-ndoit,
fâșia universului a zdrobit,
ne-am întors de-unde-am pornit.
Dar de ce-i așa ciudat?
Pare-atât de diferit!
– Am călătorit prin timp!
Totu-i ars, lipsit de viață,
apa doar în oaze pretutindeni,
munții s-au facut toți praf,
vulcanii s-au astupat,
ceru-i roșu-violet,
verdele-i inexistent,
oxigenul aproape ca s-a terminat,
ruinele orașelor abia dacă se văd.
Câte-un zgârie-nori mai scoate capul
prin tot praful, prin pământ.
– Pământul nostru este mort!
Să plecăm acum de-aici!
Nu vom mai putea trăi.
Otrava aerului ne va omorî.
Să zburăm cât mai departe,
căutăm o nouă lume.
De nu vom găsi, noi vom muri…
Dar nu vă fie teamă,
nu vă fie frică de moarte.
După cum vedeți, totul dispare,
totul moare, fără știre.
Porniți motoarele!
Ridicați toate scuturile!
Porniți spre necunoscut!