Când prin poarta exilării trece hoarda de uitaţi
fumigena stinge văzul luminatei zări carnale
ce tot scuipă-n aer, scuipă doar mesaje-artizanale
cei ce trec prin poarta ‘naltă uita numele “Blamaţi”.
Departe de orizont, de-a voastră linie mărginitoare
hoarda-n fugă de “rurale” îşi clădeşte-o nouă casă
într-un sfert de timp în care v-aţi clădit voi lumea mare.
Diferenţa-i în motoare. De războaie nu e trasă.
“O planetă de păgâni!” Asta văd iar guvernanţii
şi-şi adună iar armata şi semnează alianţe…
“Cei ce cred ca far’ război poti clădi o lume nouă,
o umană societate, un tărâm ce îi salvează…
Cei ce cred că fără luptă lumea lor pe verticală
chiar rezistă… proşti mai sunt… Trageţi!”