Doar când mizeria se-adună,
Când inima o-ndrept spre lună,
Când visul ferice începe a crăpa
Totul începe-a tremura.
Iar când piesa-ncepe a suna,
Simţirea-ncepe-a spulbera,
Viermii-ncep a penetra
Mâncând uşor toata carnea.
Iar când materia dispare
Sufletul din tot tresare
Şi călcând din plin morala
Simt in mine doar răceala,
Caldă, arzătoare.. doar răceala.
Şi privind în lumânare,
De viaţa născătoare
Mă cuprinde o stupoare.
Când corul porneşte a cânta
Ochii-ncep a transpira,
Iar sudoarea cea sărata
Îmi creeaz-o carne moartă.