Predestinarea moare

În castelul bântuit
Cu soldaţi înaripaţi
Vezi turnul îndoit
Iar în zare doar Carpaţi.

Cetele de mii de fiare alergând în negura pădurii,
Căutand în nesfârsire soarta lor necunoscută,
Cetele de mii de fiare sar cu toate-n largul mării
Încercand din răsputeri soarta lor a fi văzută.

Din castel fiarele-s furnici
Ce pornesc spre străbunici
Indoctrinate de predestin,
Acest mortal venin.

Gardienii-naripaţi se ridică peste tot,
Inchiziţia predestinării luând foc
Arzând fiarele pe interior în loc,
În marea falsei teorii luând foc.

Ajungând în disperare fiarele se pierd în lume,
Doar soldaţi, cei ai prezentului, se despart şi tot continuă
Şi continuă şi continuă, în castelul bântuit.