Mi-e frică de barbari,
ai morții ospătari
ce poartă măști de cristal divin
dar au sânge de venin.
Sublim privesc după o pradă,
o slabă creatură cu mintea-ncețosată,
naivă, pură, inocentă,
cu obrază gonind pe drumul propriu
scopul căutându-l…
Înfometați de agonie, barbarii lași
țintesc la inocență
și-o sfâșie-n demență.
Ură din opulență.
Violență.
Demonii lasă doar carcasa din ființă.