Post-Apocalipsă
Lumea e gri, totul e mizerie, tristețea lipsei luxului distrus omoară orice urmă de umanitate… În locuințele dărăpănate încă se mai găsesc urme de viață, familii unite, nefericite… Tata doarme …
În cădere…!
Sângele-i pulsează violet în creastă, spiritu-i suflă violent un suflu gol și nesemnat, ne-nsemnat. Trage-n cap vrei trei cartușe, spiritu-i suflă-n păr în cădere…
…?!?…
Dispari în cerul tău profund, îndurerat în traversarea ta spre noua dimensiune… Zbori și cazi, te rog, în ochi, în ochiul bunei disperări eterne, în umbra marelui malefic soț, soț …
…Durerea nesimțită? –
Amorțit de-o durere nesimțită îmi refuz soarta schimbată, aura mi-e îmbătată, frecvența-i negativă, doar rău sortită nesimțită…
Călătorie în timp
– Căpitane! Căpitane! Pierdem iar controlul navei! Căpitane! Ce ne facem? Am trecut nivelul trei, se rupe nava în viteză, gravitația ne trage spre planeta ast’ ciudată, spre necunoscut… – …
Introducere în exil
Fără lacrimi… teorie… doar fragmente de pustiu, bucățele de speranță, rupte din mizerabila viață, din iubire, nebunie, din sperare, vise rupte. Ideal… doar teorie ce nu există în iubire.
Schimbarea
Moale se transpune viața-ți în real, neglijența taie focul corupt, egoismul te teleportează, te reîncarnează… s-a schimbat…
Ciudata soartă a țăranilor importanți
Trece Mara cu Ion spre “Moara cu noroc” printre sălcii, printre stuf să-l salute pe Manole dar în drum iată surpriză: Ion iar se-ndrăgostește. Uită de-Ana, de Florica, uită satul …
=!=
Se trece-n absolutul mărului viermat, auzi iar treacătul citatului citat al vieții-mpodobite cu negre stele sângerii, aleargă-n fundul verde-al labirintului grădinii. Unde sunt merele de aur? Merele cunoașterii? În pământ …
Poetul
Se șterge curatul cu murdara cârpă de pantofi, înnegrită… se înnegrește… Luminatul stinge becul, suflă-n lumânare suflă-n inimă… se stinge… Filosoful rupe cartea, își aruncă biblioteca plină… se golește… Muzicianul …